În sunet de fanfară și / sau în acompaniamentul unor formații locale de muzică populară, an de an, pe străzile Brașovului, în duminica Tomii - prima duminică de după sărbătoarea paștelui - își fac apariția, defilând călare, și îmbrăcați în costume populare, Junii Brașovului. Este vorba despre manifestarea unor obiceiuri pe care aceștia le au moștenit din timpuri străvechi. Rădăcinile sărbătorii s-au pierdut însă în negura timpu-rilor. Astăzi nu se mai știe dacă sărbătoarea era la origine un ritual de inițiere al tinerilor sau o manifestare religioasa, politică, militară sau de alta natură. „Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci” consemna Julius Teutsch, un distins cronicar sas . Multe din semnificațiile inițiale ale sărbătorii s-au pierdut dar cu toate acestea, sărbătoarea continuă să fie un eveniment deosebit de interesant. Parada călare care pornește din Piața Unirii - centrul istoric al Scheiului - înspre Piața Sfatului și apoi către Pietrele lui Solomon s-a păstrat fără schimbări majore. Un alt obicei care a rămas neschimbat este și aruncarea buzduganului, o probă a puterii şi virilității. Unele din costumele junilor sunt vechi de peste 150 de ani iar cel mai migălos lucrat are peste 40.000 de paiete strălucitoare şi cântărește aproape 10 kilograme! Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinați de locuitorii Brașovului cu urale si aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoțească „la Pietri” ca să petreacă în natură alături de ei. Odată ajunși la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moși strămoși. Petrecerea începe prin ieșirea la horă și aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscută ca „Hora junilor”. Urmează si alte jocuri ca: bătuta , brâul , sârba, breaza fiind invitate la joc și fetele. După o zi de petrecere cu jocuri, cântece și veselie grupurile se încolonează pregătindu-se să coboare către oraș. Alaiul părăsește locul plin de legende de la Pietrele lui Solomon, reluându-și aproximativ traseul de la urcare. Junii ajunși în Piața Prundului nu se mai opresc la Poarta Schei, ci pătrund direct în Cetate, fiind primiți cu „porțile deschise”, ocolesc Casa Sfatului (azi Muzeul Județean) și se îndreaptă spre cimitirul bisericii „Sfânta Paraschiva, unde se afla mormântul marelui poet Andrei Mureșianu și în fata căruia vor cânta „Hristos a înviat!” și un pasaj din imnul „Deșteaptă-te Române”. Aplaudați de mulțimea, care-i înconjoară, grupurile de juni se despart, îndreptându-se fiecare către propriile case. Sunt șapte grupuri de Juni: Junii Tineri, Junii Bătrani, Junii Curcani, Junii Dorobanți, Junii
Brașovescheni, Junii Roșiori și Junii Albiori. Grupul junilor tineri este format din tinerii necăsătoriți, iar costumația este compusă din cămașa albă, cu crețuri, cioareci albi, iar în picioare cizme, indiferent de anotimp iar pălăriile sunt împodobite cu panglici tricolore. Steagul junilor tineri are ca simbol clădirea liceului Andrei Șaguna, iar pe partea opusă este un cal alb. Junii bătrâni, sunt cei căsătoriți și poartă un costum identic cu cel al junilor tineri, dar făra panglici la pălărie. Steagul poartă vechiul suport de lemn care menționează numele tuturor membrilor. Junii Curcanii, denumiți astfel datorită faptului ca locuiau „ Pe Coastă”, sunt căsătoriți iar costumația lor se deosebește prin faptul că pălăria este împodobită cu pene de curcan. Steagul are chipul lui Mihai Viteazul și tricolorul românesc. Junii Dorobanții, au costumația ca a junilor bătrâni, iar pălăria ca a celor curcani din care sau desprins în 1879. Steagul are chipul unui erou de la 1877, descris de Vasile Alecsandri în poezia “Dorobanțul”. Junii Brașovecheni, au costumația asemănătoare cu a Junilor Bătrâni, pălăria fiind înlocuită de căciulă cu țugui, iar pe steag apare chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Junii Roșiori, sunt reprezentați de bărbații căsătoriți de pe „Cracova” iar hainele lor sunt brodate şi cusute cu sute sau chiar mii de paiete din argint aurit. Steagul din mătase poartă pe una din fetele sale chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar pe cealaltă față un June Roșior. Junii Albiori s-au format în 1860 iar veșmintele lor sunt albe și sunt împodobite cu fluturi auri, căciula este de asemenea albă. Steagul are pe o față chipul poetului Andrei Mureșianu, iar pe cealaltă parte un June Albior.
0 Comments
|
Author Bârsan Ioan
|
Nu întotdeauna tăcerea e de aur, tăcerea e iscoditoarea neliniște a gândului uman.
Ea poate fi, pândă, pedeap-să, răspuns... sau zadarnica frământare a gândului uman. Tăcerea e întuneric ! Nu întotdeauna cuvintele sunt o soluție, important este: ce, cui, când și cum vorbim. Nu întotdeauna este o înţelep-ciune să spui ceea ce crezi, cuvintele pot deveni arme ! Dar, tăcerea, minciuna sau vi-clenia nu sunt tot arme? Sunt cele mai josnice arme și sunt caracteristice lașilor, a celor pierduți a celor care nu pot comunica din frica de a nu li se descoperi goliciunea, egoismul sau putrefacția rați-unii. Creatorul; Dumnezeu, Natura, ca energie, materie și inform-ație aflate într-o continuă tran-sformare; ne-a înzestrat, ca ființe evoluate cu inteligență, cu darul vorbirii pentru a deveni ființe spirituale. O ființă umană care nu-și poa-te exprima sentimentele, dorin-țele, crezurile, faptele sau dis-putele și nici nu este capabilă de argumentare, este o ființă umană cu handicap. O ființă mută, surdă sau oarbă, schi-monosită uneori prin automuti-lare. Iartă-mă mamă, tu ai tăcut toată viața și m-ai sfătuit și pe mine să fac la fel. Au fost alte vremuri, tot tulburi. Tăcerea însemna siguranță, li-bertate... O libertate a unei lumi în care realitatea se ascundea codată în tiparele rigide ale „limbajului de lemn” sau în cuvintele nerostite din spatele cenzurii, iar societatea se dorea multilateral dezvoltată... ! Eu am tăcut, am învățat și să ascult tăcerea, dar trebuia oda-tă ca din atâta tăcere să iasă și un strigăt și iată-l, eu nu am putut altfel. sau „Ceea ce-ți rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături.” Ileana Vulpescu sau „E mai bine să taci din gură şi să-i lași pe ceilalți să creadă că ești un prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială.” Mark Twaine |
„Nimeni nu-și va aminti de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-I lui D-zeu forța și înțelepciunea să le ex-primi.”
Gabriel Garcia Marquez